Tata

Tata este un înger bun acum, este o lumină caldă şi dragă în sufletul meu, dar cândva a fost un om în carne şi oase. Un om frumos – fizic şi sufleteşte. Înalt, subţire, brunet, cu părul creţ, ochi caprui cu gene lungi şi privirea directă, uneori puţin ironică, dar caldă şi bună. Era făcut să fie tată mai mult decât sunt făcute unele mame să fie mame. Era glumeţ, vesel, niciodată obosit, grijuliu, ocrotitor. A fost stânca mea.

Normal că m-am certat cu el, l-am contrazis, i-am răspuns obraznic, m-am enervat şi m-am supărat pe el. Am făcut tot ce face un copil râzgâiat cu parinţii lui. L-am facut să treacă prin iad şi prin rai, iar el a trecut cu sufletul lui bun şi curat prin tot, fără păreri de rău şi fără reproşuri. S-a jucat, s-a bucurat, a suferit, s-a speriat, a plâns, a transpirat, a făcut totul pentru mine. Cu toate astea, nu ţin minte nici măcar o dată să se fi supărat pe mine. S-a enervat, m-a certat, dar nu s-a supărat niciodată.

Până pe la unsprezece ani am mers cu el peste tot. Şi el cu mine. Lumea n-o ştia pe mama, doar pe tata. Dacă apăream cu mama pe undeva, lumea se mira şi întreba de tata. Apoi am crescut şi am devenit o rebelă care îşi dorea să fi fost înfiată. Ironic, nu?

I-am rupt sufletul în bucăţi de câteva ori în mod serios.

O dată când m-am îndrăgostit pentru prima oară şi a înţeles că nu mai eram micuţa lui care se mărita cu el pentru totdeauna, dintre toţi, deşi uneori, după câte o vizită la oftalmolog, se mai mărita şi cu nenea doctorul.

O dată când, urlând din toţi rărunchii, l-am împins şi i-am râs batjocoritor în faţă că nu poate să-mi facă nimic, că tot ce vreau eu fac.

O dată când am fugit de acasă şi a doua zi mi-a adus un carton de ouă, să nu mor de foame, trecând peste cuvântul mamei care m-ar fi renegat pe loc şi irevocabil dacă n-ar fi fost el.

O dată când am urlat la mama să nu mai zică că-s o ratată, că nu toată lumea are noroc să-l găsească pe tata.

O dată când…, încă o dată când…, altă dată când…

De fiecare dată i-am surpins aceeaşi privire rănită care, fără niciun cuvânt, mi-a înfierat sufletul. Aş lua înapoi tot urâtul pe care l-am aruncat asupra lui, toate spaimele pe care i le-am sădit în inimă, toate vorbele plictisite pe care i le-am spus fără să mă obosesc să-l privesc, tot ce l-a durut vreodată. L-aş privi în ochii lui de tată bun şi i-aş spune: TE IUBESC, TATI!

El mi-a rupt sufletul o singură dată. Ireparabil.

Reclame

3 gânduri despre &8222;Tata&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s