Tânguire

58408_10152247609618185_820017897_n

Nu am ştiut niciodată că ai să mă laşi aici, aşa. Nu am crezut niciodată că ai să mă laşi să-mi fie dor de tine în fiecare clipă a vieţii mele. Nu mi-a spus nimeni, nici măcar vreun gând rebel de-al meu, că ai să mă laşi şi eu am să rămân aici, unde m-ai lăsat şi am să te aştept la nesfârşit, la început cu nervi şi ură, mai apoi cu răbdare  şi la sfârşit fără nicio speranţă. Nu am ştiut că am să mă obişnuiesc aşteptându-te şi că aşteptarea are să facă parte din viaţa mea aşa cum fac parte aerul pe care îl respir, paşii pe care îi fac, gândurile care se înfiripă în mintea mea. Nu am crezut şi nici nu mi-a spus nimeni că are să vină o zi în care are să-mi fie bine ştiindu-te şi atât. Acum ştiu, cred şi îmi spun că dacă tu m-ai lăsat aici, aşa, cu sufletul plin de dor de tine în fiecare clipă a vieţii mele, aşteptându-te la nesfârşit mai întâi cu nervi şi ură, apoi cu răbdare şi la sfârşit fără nicio speranţă, eu am să plec din locul ăsta în care m-ai lăsat. Am să ştiu, am să cred şi am să-ţi spun că am să te iubesc mereu, are să-mi fie dor de tine în fiecare clipă a vieţii mele, dar nu am să mai stau aici, unde m-ai lăsat, aşteptându-te. Iar dacă într-o dimineaţă ai să-ţi afli şi tu sufletul nedormit şi plin de dor, ai să mă găseşti.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s