Dor

cropped-untitled6296.jpg

După o dispută perfect normală şi zilnică cu cel mic-pitic, numit, mai nou, şi Grigore Iubireamea, s-a întors cu spatele la mine supărat, şi-a luat puşculiţa cu trei monede de cincizeci de bani în ea şi băţul pogo proapăt dorit şi adus de iepuraşul de Paşti şi, cu mâna pe clanţa uşii mi-a spus: să-mi scrii, mami. I-am privit ochişorii trişti, dar siguri de ceea ce face şi m-am înduioşat, ce spun, m-am topit. Are cinci ani şi deja ştie foarte bine să-şi fie scut, lucru pe care eu îl învăţ acum. L-am lăsat să deschidă uşa şi să iasă, dar frate-său s-a repezit după el şi l-a băgat în casă: unde pleci, mă, cu băţu’ pogo şi c-un leu cin’zeci? L-am strâns în braţe tare tare şi zâmbetul i-a revenit în ochi şi pe buze. M-am gândit că într-o zi va şti când trebuie să plece şi de unde şi mi s-a strâns inima. Poate o să reuşesc, până atunci, să-i dau motive să vrea să se întoarcă, dar deja m-a cuprins un dor venit de departe, dintr-un timp în care sper să fi făcut lucrurile bine.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s