Casa cu visuri

652x450_115268-licuricii-iti-lumineaza-gradina-iata-cum-ii-pastrezi-in-jurul-casei

Ar fi un oraş cu case vechi înşirate pe dealuri şi viaţa ar fi simplă. M-aş trezi în fiecare dimineaţă devreme, mi-aş bea cafeaua proaspăt făcută în ibricul roşu cu buline albe, din ceaşca de porţelan cu floricele albastre. Lumina blândă a răsăritului s-ar strecura prin perdeaua ce s-ar înfoia din când în când, albă, la amintirea unei adieri de vânt. S-ar auzi, în liniştea începutului de zi, ciripit de vrăbii şi ticăit de ceas, dar nu din cel care face timpul să treacă. Apoi ar fi vremea să pregătesc micul dejun pentru cei mici, care s-ar trezi gălăgioşi şi ciufuliţi, precum taţii lor la aceeaşi vârstă, şi ar umple liniştea de viaţă. Şi ziua ar începe. Ar fi două fetiţe şi trei băieţi, toţi cu părul ca mierea şi ochii verzi, ar fi julituri în genunchi şi zarvă cât e ziua de lungă şi de caldă, iar seara ar fi poveşti şi chicoteli la lumina lămpilor cu abajururi colorate. Ar mai fi hăinuţe de duminică: pantalonaşi cu dungă, fustiţe plisate şi pantofi de lac plimbându-se pe piatra cubică ce ar urca şi ar coborî alene dealul, pe lângă case albe cu acoperişuri roşii şi ferestre vesele, pe lângă oameni cu ochi buni şi suflete zâmbitoare. În unele seri ar fi concerte de greieri, în altele licurici şi jocuri prin grădina mică din spatele casei, iar în altele ar fi plecări, dar numai pentru a putea fi reveniri. Apoi ar fi toamnă şi aş face dulceaţă, să-mi ţină de urât până la sărbători. Ar fi pagini întregi de rânduri scrise şi necitite de nimeni, ar fi marea pe care aş vedea-o în fiecare an, înainte de venirea frigului, pentru câteva zile, cât să ne povestim dorurile şi singurătăţile şi ar mai fi o noapte, o singură noapte, pe care aş plânge-o toată. Crăciunul ar veni alb în căsuţa mică, deodată cu două fetiţe şi trei băieţi puţin mai înalţi decât la plecare, dar şi cu doi bărbaţi şi două femei, care, odată ce ar intra pe uşă, s-ar tranforma la loc în copii. Ar fi cel mai frumos brad împodobit vreodată de cinci oameni mici şi cinci mai mari, ar fi colinde, zurgălăi şi ore lungi de aşteptare. Ar fi zile scurte şi nopţi lungi, cărora le-am iubi banalitatea. Ar fi fotografii în rame, amintiri încremenite ale timpului grăbit. Apoi ar fi primăvară.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s