Octombrie

629_449037965137420

Mi-e frig şi departe, aşa cum numai toamna poate să-ţi fie frig şi departe. Şi octombrie. Mi-e atât de octombrie, că mi-a pătruns în oase până în măduvă. Aş lua o mână de frunze să mă acopăr. Sau m-aş culca în aşternutul moale şi ruginiu şi m-aş înveli cu raze blânde de soare. Aici, în mijlocul trotuarului bătătorit de paşi purtaţi de vieţi, unele la fel de denivelate ca a mea. Un covor de frunze galbene şi roşii şi portocalii şi vişinii nu are cum să ţină rece. Oamenii ar trece placizi pe lângă mine, fără măcar să mă bage de seamă, spre singurătăţile lor. Unii, poate, s-ar culca, înfriguraţi, pe acelaşi trotuar, iar autorităţile locale ar schimba numele străzii, dacă ar observa că pe jos sunt numai oameni. Sau ne-ar amenda pe toţi pentru încălcarea frunzelor publice şi acapararea în folos personal a razelor de soare. Ce-ar mai fi! Apoi, pentru că cererea ar fi, totuşi, mare, ne-ar muta pe băncile roşii ale vreunui parc solitar sau în grădina spitalului Mârzescu. Nu, nu suntem bolnavi. Ne e doar frig, departe şi octombrie. Însă grădina spitalului Mârzescu e atât de frumoasă toamna – despletită şi sălbatică, precum sufletele cu vieţi denivelate. Am fi departe de departele din noi, de ploile de noiembrie şi de vara ce s-a dus fără să se uite în urmă.

Mi-e atât de frig şi de departe, iar copacul de lângă mine, de pe trotuarul bătătorit de paşi purtaţi de vieţi, unele la fel de denivelate ca a mea, a mai plâns o frunză. Şi niciodată nu mi-a fost atât de octombrie.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s