Dragoste

liliac

Pe una dintre străduţele ce urcă dealul spre cetate, un ţigan gras, cu vestă reflectorizantă, împingea cu o mână un tomberon verde, iar cu cealaltă cuprindea larg un snop de liliac şi alb, şi mov. Fericită trebuie să fie ţiganca lui grasă de acasă, care-l va privi oacheş pe sub gene, îl va pupa apăsat, îşi va îndesa nasul în florile delicate, adulmecându-le cu poftă pentru câteva secunde, până ce ţiganul o va înşfăca drăgăstos şi o va iubi fără perdea şi fără gânduri, aşa cum trebuie că se iubesc ţiganii graşi, fix în locul ăla, înainte ca ţiganca să apuce să pună liliacul în apă. Apoi ţiganca, grasă şi roşie în obraji, va culege una câte una florile împrăştiate pe jos, va pune apă proaspătă în găleata de tablă de lângă uşă şi o va umple cu sufletul ţiganului ei.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s