Pseudo

şi când eram şi noi mai mici

şi ne jucam cu bibilici,

furam de la vecin gutuuuuuuuuui

şi-l înjuram de mama lui

Lulu îşi puse zâmbetul de gazdă pe chip şi porni fredonând, cenuşiu şi şleampăt, spre uşa cândva albă. Îşi întâmpină oaspeţii ce stăteau într-un echilibru precar pe ultimele dintr-un abrupt şi în spirală şir de trepte, deschizând larg uşa şi lăsându-i să intre într-un fel de cameră de zi. Încăperea se afla în mijlocul locuinţei, nu avea ferestre şi era ticsită cu fotolii de jur împrejurul unei măsuţe de cafea, cărţi, instrumente muzicale şi uşi ce dădeau spre restul casei. Pe pereţii zugrăviţi într-o altă epocă atârnau tablouri în ulei şi fotografii în rame groase. Toate erau ponosite, în perfect acord cu casa veche în care se aflau.

Lulu sărută obrajii stângi ai femeilor, dădu mâna cu bărbaţii şi, cu un gest larg, pornit din ochiul drept ce fugea zglobiu spre rădăcina nasului, îi pofti pe fotoliile înflorate din jurul măsuţei de cafea. Mustaţa îi zâmbi în timp ce musafirii se aşezau şi, odată ce îi văzu instalaţi confortabil, dădu fuga în bucătărie. Luă sticla de trei sferturi plină pe jumătate cu sirop de vişine, prepară cu veleităţile unui barman talentat câte o răcoritoare pentru fiecare şi se întoarse cu tava plină de pahare vişinii în camera în care oaspeţii aşteptau cu sufletul la gură să se înfrupte atât din răcoritoarea proaspăt preparată cu apă de la robinet, cât şi din nemăsuratul talent de cantautor al gazdei.

Pe canapeaua din fundul camerei, care era camuflată de fotolii, cărţi şi instrumente muzicale, zăcea într-o postură mai mult sau mai puţin nonşalantă, sora lui Lulu, Mihaela. Acelaşi ochi drept ce fugea zglobiu spre rădăcina nasului făcea ca asemănarea dintre ei să fie izbitoare. Mihaela era cu câţiva ani mai în vârstă decât Lulu, avea ochelari mari, cu rame groase, roz pal şi mustaţă. Purta mai mereu ciorapi albi prin ochiurile cărora ieşeau fire negre şi groase de păr şi era profesoară de matematică la un liceu obscur dintr-un orăşel apropiat. Avea vocea groasă, vorbea mult şi fără chef şi era mândră de felul natural în care se purta. Avea, ca orice om, slăbiciunile ei, nu tocmai naturale: coafurile îndrăzneţe, lacul de unghii strident şi bărbaţii tineri. Mihaela avea părul şi unghiile lungi, de culori incerte şi o dată la două săptămâni sau chiar mai rar, depinde de cât de bine executate fuseseră ultimele aranjamente, se lăsa coafată şi manichiurată de mama ei, o fostă coafeză mică de înălţime, ce purta fie vară, fie iarnă, o căciulă groasă, de lână, pe cap. Bătrâna îşi aranja fata cum ştia ea mai bine, făcându-i cocuri complicate şi extravagante şi vopsindu-i unghiile în toate nuanţele închipuite şi neînchipuite de roşu. Se înţelege că, atâta timp cât coafura rezista, Mihaela nu avea de ce să o strice spălându-şi părul, mai ales că cocul fusese, în prealabil, fixat cu bere de către priceputa coafeză.

Aşadar, Mihaela zăcea pe canapea, proaspăt sosită de la liceul obscur la care preda, şi corecta nişte lucrări de control, în timp ce aştepta să dea ascultare cântărilor pe care Lulu, la rândul lui, se pregătea să le cânte. Puţin suspans nu strică, învăţase el în anii în care talentul de cantautor îl purtase prin diverse bodegi mai mult sau mai puţin selecte, aşa că nu se grăbea. Se uita, galeş, pe sub sprâncene, cu privirea ochiului drept înfiptă în rădăcina nasului şi cu cea a ochiului stâng mângâind, languros, musafirele  şi zâmbea în timp ce aproba cu glas blând conversaţia ce se desfăşura în aşteptarea marelui spectacol. Pentru că Lulu făcea, într-adevăr, spectacol.

Vocea lui Lulu, însă, deşi puternică, era de o sensibilitate aparte. Trebuia întreţinută, protejată, mai ales că, de câtva timp, nu mult, îşi etala talentul muzical într-una dintre cele mai cunoscute crâşme din centru. Nu putea lipsi, nu putea dezamăgi, vocea lui trebuia să fie mereu la înălţime, astfel că, atunci când simţea cea mai uşoară înţepătură în gât sau când îl îmboldea vreo tuse, îşi vâra doi cartofi întregi într-un fular pe care şi-l înfăşura în jurul gâtului şi umbla aşa pretutindeni, până când stinghereala ce-i putea pune în pericol corzile vocale şi, implicit, prestaţia, dispărea.

Lulu era un bărbat ce putea face ravagii în rândul persoanelor de sex feminin, dacă asta îşi propunea. Jurizase zeci de concursuri muzicale, zeci de aspirante îi ceruseră sfaturi, pe unele chiar le pregătise personal. Toate, însă, dar absolut toate, sfârşeau prin a se îndrăgosti de el. Lulu nu era un bărbat frumos, dar avea carismă. Personalitatea lui impozantă, precum şi privirea înflăcărată de sub genele lungi îl făceau irezistibil. Ca un bărbat galant ce era, Lulu nu profita de vulnerabilitatea tinerelor domnişoare, ci se mulţumea doar cu câte o strângere în braţe, câte o atingere a picioarelor pe sub măsuţa de cafea, câte un sărut pe obrazul stâng alunecat, ca din  greşeală, foarte aproape de colţul gurii, toate iniţiate, evident, de către tinerele ce-şi stăpâneau cu greu dorinţa.

Acest lucru era lesne de înţeles ca fiind genetic, de vreme ce şi Mihaela făcea cuceriri după cuceriri în rândul liceenilor cărora le preda cu greu ştiinţa exactă a matematicii. Era, de asemenea, lesne de înţeles de ce prin locuinţa prăfuită a celor doi se perindau mereu feţe noi: odată ce privirile hulpave şi chiompaşlii se aruncau asupra prăzii, nu mai putea fi vorba de prietenie. Dar ei se obişnuiseră: înţelegeau că pasiunea pe care o generau mistuia, pur şi simplu, prietenia care ar fi putut fi.

Lulu mai aruncă o privire asupra audienţei: şi-ar fi dorit ca ei să-i înţeleagă, într-adevăr, geniul. Apoi îşi luă chitara, zdrăngăni de câteva ori pentru a se face linişte şi începu să interpreteze sensibil, cu ochii închişi şi capul lăsat uşor pe spate, o baladă. Oaspeţii ascultau înmărmuriţi. O linişte plină de respect însoţea notele interpretate cu acurateţe. Doar vocea Mihaelei se înălţă dintr-o dată, de pe canapea, nestăpânită şi afonă, aproape acoperind-o pe cea a cantautorului. Clipele magice începură.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s