Despre această acută senzaţie de uitare

Dorinţă: dulce durere de a nu avea. Durere. Dorinţă. Dor…

Pe patul răvăşit se aşezase o rază de lună. Patul răvăşit… Se simţea bătrână. Dor? Dorinţă? Sorbise din ea ca din cel mai dulce nectar, repede, cu sete. O terminase. Dorinţa lui se terminase. O ardea cicatricea rămasă de-a lungul şi de-a latul fiinţei ei. Nu drămuise. Devenise, doar, cât se poate de reală. Ea devenise reală, deşi îşi promisese că niciodată, niciodată, nu va mai deveni atât de reală. Devenise o altă dorinţă împlinită. Poate că dorinţele nu sunt menite să se împlinească, altfel de ce ar muri? Dor înseamnă durere. Cum ar fi să-ţi vezi durerile împlinite? Nu te-ai simţi sfâşiat?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s