Acesta trebuie să fie timpul

Ceasul mecanic de pe încheietura mâinii stângi îmi ticăia la ureche precum inima unui animal fugărit. Orele fugeau şi ele, fugeau şi nu mai găseau cale de întoarcere.  Mi-era frig. Priveam prin geamul aburit, cu coatele sprijinite de pervaz şi bărbia în pumni, ca şi cum aş fi văzut ceva. Poate chiar vedeam. Îmi vedeam gândurile, ca nişte liane peste hăurile mele.

– Ţie ţi-e frică de ceva? l-am întrebat aproape absentă.

– Da, mi-a răspuns mut. De tine.

Ridică ochii pentru o clipă şi clarifică blând, totuşi răspicat, privindu-mă:

– De fricile tale. Te laşi condusă de ele.

Apoi sorbi liniştit din cafea, cu ochii la textul pe care îl citea şi sufletul în palmele mele strânse pumn. Eram cu spatele la el, dar îi simţisem privirea mângâindu-mi umerii încovoiaţi.

feet on the ground, head in the sky, it’s alright, I know nothing’s wrong

Am desfăcut palmele şi i-am dat drumul să plece, să zboare, să fie liber, să facă ce vrea. Dar a rămas acolo. M-am întors spre el, nu înţelesesem. Citea în continuare, sorbind din când în când, liniştit, din cafea.

hey, I got plenty of time, hey, you got light in your eye

Mi-am aprins o ţigară cu mâini tremurânde şi am tras din ea cu nervi. Cine nu vrea să fie liber?! Nu e nimic aici, nu e nimic în mine care să merite.

home is where I want to be, but I guess I’m already there
I come home, she lifted up her wings, I guess that this must be the place

– Ştiai?, mă întrebă fără să ridice ochii.

Lacrimile au început să-mi curgă necontrolat, direct din sufletu-mi searbăd.

– Plângi?

Nici nu ştiam de ce plâng. Cred că şi mie îmi era frică de mine. Dacă mi s-ar fi dat drumul, aş fi fugit cu siguranţă. Iar el stătea.

– Nu, de ce să plâng, mi-a intrat fum în ochi. Şi opreşte stupizenia de muzică, e absurdă.

I can’t tell one from the other, did I find you, or you find me?

Mi-am simţit inima năvălindu-mi afară din piept şi alergând spre el. Eu am rămas în continuare sprijinită de calorifer, cu spatele la geamul aburit, nemişcată.

there was a time, before we were born,
if someone asks, this is where I’ll be… where I’ll be

Devenisem atât de defensivă, că mă apăram până şi de dragoste. Mai ales de dragoste. Am pus ţigara în scrumieră cu un gest în care nu încăpea nicio îndoială şi am păşit spre el. Şi-a ridicat privirea către mine. Nu mai văzusem atâta căldură în ochii unui om. M-am aplecat şi l-am sărutat din adâncul plexului solar.

and you love me till my heart stops
love me till I’m dead

Nu mai făcusem niciodată asta.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s