Îngeri

Mormintele aşteptau împietrite. Nu triste, doar liniştite. Florile puse de mama cu o săptămână înainte erau încă acolo. Roz. De fiecare dată când îmi spune mama că a fost la cimitir, îmi vine să o întreb: „şi ce mai face tata?”. Soarele mângâia blând în ziua aia, nu muşca. Era de Halloween, tocmai aflasem de dimineaţă că un club din Bucureşti a luat foc şi au murit o grămadă, 27. „Doamne…”, mi-am spus. Apoi am aflat că erau adolescenţi, tineri. Lumea s-a împărţit în două. O parte le-a pus etichetă: satanişti, pentru că erau rockeri. Cealaltă parte a început să-i plângă şi să se revolte.

Moartea e atât de finală!…

„Aş merge până la cimitir mâine”. Mi-era dor de tata, mă trezisem aproape plângând. N-am mai aşteptat până a doua zi, am mers atunci, de Halloween. Soarele mângâia, nu muşca, iar T a întrebat, privind cele două morminte, unde e tataie. I-am indicat unul dintre ele, s-a uitat cu luare-aminte la piatra rece şi a zis încet, ca pentru sine: „bietul de el…”. „Tataie e sus, la îngeri, e un înger”, i-am spus. T avea aproape cinci ani când a murit tata. Acum are şapte şi cred că şi-a dat seama că îngerii n-au trup.

Soarele mângâia, nu muşca, în ziua aia. Mai mulţi îngeri s-au desprins de trupurile lor şi s-au dus spre cer. Era atâta lumină! Moartea mă îngrozeşte, dar cimitirele îmi par locuri liniştite. Îngerii fără trup coboară pe lespezi de morminte şi tac.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s