Apatie

sunt cea mai anostă fiinţă
de pe pământ:
până şi ploaia se opreşte când
mie îmi vine să plâng
din pur senin,
ca să nu se deprime
de plictiseală.

sunt cea mai anostă fiinţă
de pe pământ:
până şi soarele arde cu spatele la mine când
mie îmi vine să râd
din pur neant,
ca să nu-i vină să se stingă
de plictiseală.

sunt cea mai anostă fiinţă
de pe pământ:
până şi vântul fuge din calea mea când
mie îmi vine să alerg despletită
fără motiv,
ca să nu-i vină să nu mai sufle
de plictiseală.

se ştie că
ploaia şi soarele şi vântul
ar muri în chinuri dacă
n-ar mai plânge şi n-ar mai râde şi n-ar mai sufla.
doar luna se lasă
plictisită
de mine,
fără să-i pese că are doar noaptea
la dispoziţie.

Reclame

2 gânduri despre &8222;Apatie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s