Bună dimineaţa la Moş Ajun!

– I’m dreaaaaaming of a whiiiiite Christmas…

– Vă putem ajuta cu ceva?

– Vreau zăpadăăăăăăăăăăă!

– N-avem, anul ăsta n-avem.

– Păi cum așa? Nici anul trecut nu prea ați avut, acum doi ani nu mai zic. Unde sunt Crăciunurile albe? Unde e zăpada? Unde e copilăria? Sania a devenit o chestie de care te împiedici prin casă, fără nicio utilitate, nu are niciun sens să mergi la patinoar pe vremea asta, când vrăbiile ciripesc și berzele stau liniștite în cuibul lor, într-o primăvară eternă și, mai mult decât orice, oamenii de zăpadă chiar au nevoie de zăpadă pentru a trăi.

– Două secunde, să verific.

– Să… verifici?

– Crăciunurile albe au fost suprimate pe o perioadă de cinci ani, zăpada a fost topită în acest sens, iar copilăria… nu găsesc nici o explicație care să lege copilăria de Crăciun și zăpadă. Presupun, deci, că este la copii. Vă putem oferi, în schimb, un Crăciun gri cu magazine multe și foarte luminoase, un Revelion scump la un restaurant de lux, într-o stațiune montană din Alpi (unde chiar este zăpadă), precum și o mega promoție de…

– Nu găsești nici o explicație… Ce ești tu, dicționar? Vreau să ningă. Să ies din casă în nămeți până la genunchi, să-mi iau sania și să mă duc pe dealul din spatele blocului, să mă dau cu patinele pe stradă, deși acum sunt mașini multe și strică mirosul de iarnă și patinoarul de pe străzi, dar chiar și așa, un spațiu între două mașini care trec cu viteză prin cartierul cu străduțe înguste tot s-ar găsi. Vreau bulgări, oameni de zăpadă, țurțuri, mănuși înghețate, pantaloni de lână care stau ca tabla după ce-i tăvălești prin zăpadă…

– Îmi pare rău, nu știu să interpretez toate aceste cuvinte. Încercați să le puneți într-un context.

– Ok, pentru că te văd puțin cam…, o să-ți povestesc: pe vremea copilăriei mele, acum… ceva ani, iarna se petrecea în felul următor: în jurul datei de 25 noiembrie, maxim 1 decembrie, se punea pe nins. Știi tu, zăpadă. Prima ninsoare era o izbucnire generală de veselie: dacă erai atent, puteai auzi tot orașul bucurându-se, unii ieșeau din case și se plimbau prin ninsoare, alții stăteau cu ochii pe geamuri, dar nimeni nu rămânea indiferent. După ce ningea bine, cu fulgi mari precum penele de gâscă, dădea frigul. Ferestrele deveneau tablouri de gheață, cu flori frumos pictate, fiecare altfel. De cum se făcea stratul de zăpadă numai bun, toate dealurile, dâmburile, pantele și alte zone înclinate deveneau derdelușuri pe care copiii, toți copiii orașului se dădeau, ciorchine, cu sania. De dimineața până seara, derdelușurile erau pline ochi. La fel patinoarele și străzile necirculate. În fața fiecărui bloc și în curtea fiecărei case era câte un om de zăpadă care stătea de strajă zi și noapte, asculta copiii și zâmbea oricui trecea pe acolo. Zăpada scârțâia sub picioare când era ger și obrajii erau ca merele coapte. Nopțile erau luminoase, parcă nici nu-ți venea să dormi. Dar, dacă totuși adormeai, nu-ți făceai probleme, pentru că de dimineață aveai să găsești iarna lângă cana cu ceai fierbinte. Pe vremea aia nu era nimic artificial: nici zăpadă, nici brazi, nici oameni. Totul era natural, viu și vesel. Și chiar dacă ceva era trist, avea motive să-i treacă. Orașul era alb iarna, iar sufletele erau la locul lor. Toată lumea trăia în prezent, pentru că prezentul era frumos. Gândul stătea acolo, nu fugea, ca acum, ba înainte, ba înapoi, ca și când nu și-ar găsi locul. Poate nu erau magazine multe și foarte luminoase, iar Alpii erau doar niște munți din manualul de geografie, dar exista copilărie și părinți fericiți de bucuria copiilor lor. Iar copiii, pe vremea zăpezilor, știau să se bucure de mere, nuci și colaci.

– Deși cu multe nepotriviri, am reușit să încadrăm cerința dumneavoastră la categoria povești suprarealiste și am ajuns la concluzia că doriți o carte.

– … de fapt, de ce nu. Așa e, doresc o carte.

 

Crăciun fericit!

Reclame

7 gânduri despre &8222;Bună dimineaţa la Moş Ajun!&8221;

  1. Ah, tu imi aduci prin scrierile tale niste nostalgii care ma omoara…Ce ierni am avut si eu in copilaria mea ! Copiii de azi nici iarna n-o mai au ca altadat’ … Craciun Fericit !

  2. Citind, m-am întors în iernile în care, îmbrăcată în salopeta galbenă de fâs, cu fular şi mănuşi din alea care se dădeau pe după gât să nu le pierzi, mâncam zăpadă în timp ce făceam omul de zăpadă cu toţi copiii din bloc. E ca şi cum ar fi nins şi îţi mulţumesc!

    • Să-ți fie de bine! Măcar în imaginație să ningă un pic.
      Apropo de mâncat zăpadă, cred că mâncam zilnic câte două kilograme, cu garnitură de țurțuri, până într-o iarnă, prin clasa a doua, când am făcut o laringită (sau faringită?!) de am zăcut două săptămâni și ai mei s-au speriat că mor. Oricum, a fost suficient de gravă încât să mă las 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s