Pariul

3ce74940550570a1c602cc80e260e7df

Foto: Google

Pe Garfield, motanul mare şi portocaliu din grădinile de dincolo de calea ferată, l-a tăiat Lucy. Lucy nu este o ucigaşă de motani, cum v-aţi putea lesne închipui, ci este trenul care circulă pe linia a treia din cele trei linii de cale ferată ce despart un cartier de altul. Astfel, există Lucy-Săgeata-Albastră, Lucy-Vagon-Frumos, Lucy-de-Marfă, Lucy-cea-Bătrână şi Lucy-Navetista. Garfield obişnuia să doarmă pe drumul lui Lucy, uneori chiar pe linie, într-un echilibru pe care numai pisicile îl au. În dimineaţa în care l-am descoperit deux pièces aşezate frumos una lângă alta, m-a buşit instantaneu plânsul. Am lăcrimat uşurel, mai mult în sinea mea, o bucată de drum, apoi am oftat adânc, suspinând: tăntălău’! şi am uitat. Mi-am amintit, însă, la timp cât să trecem calea ferată cincizeci de metri mai încolo, seara, când ne-am întors acasă eu şi T, băiatul meu cel mic şi tuns regulamentar.

– De ce o luăm pe aici?

– Că pe dincolo e ceva groaznic pe calea ferată.

– Ce, ce, ce?

– Garfield s-a certat cu Lucy şi Lucy a câştigat.

– Vreau să văd!

Bineînţeles că n-a văzut.

Ieri, A, băiatul meu cel mare şi pletos, m-a cules de la serviciu. După ce l-am luat pe T de la mama, am purces la drum peste căile ferate ce despart… Îi povestisem şi lui A de păţania lui Garfield, astfel că, ataşat sentimental atât de motan, cât şi de Lucy, s-a dus să vadă. T jubila:

– O să vomite, pun pariu c-o să vomite!

– N-o să vomite, dar o să rămână cu sechele.

– O să vomite, pun pariu!

– Nu punem pariu, că n-o să vomite.

– Punem pariu: dacă vomită, îmi dai opt lei, dacă nu vomită, îmi dai şapte.

Am trecut calea ferată cu ochii la A, care s-a uitat ca un medic legist la bucăţile de Garfield, fost motan mare şi portocaliu, a scos telefonul din buzunar şi a imortalizat momentul.

Am ajuns oripilată pe partea cealaltă a căilor ferate şi, în timp ce îmi încropeam în cap un discurs prin care să-i explic adolescentului meu în câte moduri e greşit să-l tragă în poză pe Garfield arătând astfel, aud de undeva, de jos, din dreapta mea:

– Îmi datorezi şapte lei.

Reclame

4 gânduri despre &8222;Pariul&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s