Resurecţie

Zgomotul din vis s-a transformat în strigăt. Nu era tot vis, strigătul s-a repetat aievea. Am fugit semitrează şi am mângâiat capul bălai: şşşş, e dimineaţă.

Zgomotul persista. Un zgomot alb, ca de televizor vechi, mic, cu ecran rotunjit pe la colţuri.

În casă era cumva albastru şi mi s-a părut că trec pe lângă mai multe năluci ce s-au pus pe fugă, trăgând după ele visele agăţate de paturile cu cearceafuri somnoroase, gata să le destrame. Visele.

Lumina caldă a becului filtrată prin abajurul mat a conturat subit colţuri, linii, curbe, culori. Nălucile au dispărut, luând cu ele visele destrămate. Lumina. Visele sunt întotdeauna difuze. Întunecate. Obiectele n-au consistenţă în vis, oamenii n-au feţe, fricile se plimbă libere.

Zgomotul s-a oprit brusc, ca şi cum cineva ar fi rotit butonul de plastic alb-gălbui al televizorului vechi. Închis. Triluri de păsări au răzbătut ireal în liniştea care s-a aşternut cuminte.

Afară era încă întuneric.

Şi linişte.

O nălucă s-a întors după o urmă de vis, s-a uitat uimită în jur şi a plecat cu mâna goală.

Reclame

2 gânduri despre &8222;Resurecţie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s