Rezumat

Dacă nu v-aţi uitat aseară la meciul România – Spania, vi-l povestesc eu. De ce? Pentru că n-am mai râs aşa de mult.

Aşadar, noi eram în galben complet, cu papuci roz-portocalii, iar spaniolii erau în tricouri roşii (normal: tauri, coride, sunt obişnuiţi să alerge cineva furibund după ei, oricine, iar roşu fiind o culoare care întărâtă, iaca), papuci galbeni-fosforescenţi, şosete negre şi şorturi albastre. Cam împopoţionaţi, după părerea mea, dar asta e, gusturile nu se discută. Portarul nostru era mai mult în negru, al lor mai mult în bleu, iar arbitrul (pe vremea mea, maică, arbitrii erau nişte omuleţi mici şi negri care aveau un buzunăraş la piept din care scoteau încruntaţi cartonaşe colorate în timp ce suflau într-un fluier ca al profului de sport) era un deliciu cu şosete şi tricou bleu frumos şi şort negru. În prima repriză, poarta noastră a fost în stânga cum te uitai la televizor, iar a spaniolilor în dreapta. Au alergat cu toţii de colo-colo, galben – roşu, roşu – galben şi albăstreaua de arbitru. Portarul spaniol, care am aflat că nu e prea înalt, a apărat la un moment dat, frumos de tot, o minge periculoasă şutată de unul de-ai noştri (nu e chiar atât de evident, pentru că mingea putea, da’ah, să fie şutată şi de unul de-ai lor), apoi a fost pauză. În pauză, toţi copiii şi-au luat bluzele de trening pe ei, semn că afară era rece (Clujul e pe acelaşi fus orar cu noi, aceeaşi emisferă, acelaşi continent, aceeaşi zonă climatică, chiar şi aceeaşi ţară, deci, no, era logic să fie rece afară, că aşa era şi când am ieşit noi să plimbăm căţelul, cu vreo oră în urmă).

A doua repriză a început brusc, debusolându-mă complet, deoarece s-au schimbat porţile. Aşadar, acum eram în dreapta televizorului. Normal că ştiam că se schimbă porţile, dar asta nu m-a împiedicat să-mi trebuiască aproape toată repriza să mă obişnuiesc şi nici să am accente de bucurie când se îngrămădeau toţi la poarta noastră, crezând că e a lor. Am stabilit clar, la un moment dat, că trebuie să mă bucur doar când îi văd îngrămădindu-se în stânga. Zis şi făcut, până când, cuprins de o exuberanţă nebună provocată de o înghesuială din asta la una dintre porţi, nici nu mai ştiu exact la care, unul dintre comentatori ne-a povestit cu toată seriozitatea că fotbalistul care tocmai era să dea gol, a dat gol şi în meciul cu Italia, fix de ziua lui, când împlinea treizeci şi cinci de ani şi patruzeci şi două de zile. Say what? Practic, în minutul acela s-a încheiat meciul pentru mine, cu scorul de zero la zero şi cu o mare bulină albă pentru nenea ăla, că de mult n-am mai râs aşa.

Am mai aflat, ca bonus că m-am uitat la un meci aproape întreg, ce e ăla un offside, fix de ziua mea, când împlineam patruzeci şi unu de ani şi trei sute patruzeci de zile. Jur că nu ştiam.

Reclame

4 gânduri despre &8222;Rezumat&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s