Frunze

Mais où sont les neiges d’antan! (Ioana)

Ai auzit ce-a făcut Ioana?

(Odată am făcut o cazemată din zăpadă împreună: Ioana, Diana de la unu și eu. Nu aveam mai mult de opt-nouă ani. Era o zi obișnuită, se înserase deja, iar zăpada ne ajungea până la genunchi. Așa erau iernile atunci. Cartierul sclipea alb, iar cele câteva mașini ale anilor ’80 dormeau liniștite în parcarea încăpătoare sau de-a lungul trotuarelor. Nu știu dacă s-a luat curentul în seara aia, deși era o seară obișnuită, iar în serile obișnuite se lua mereu curentul. Albul zăpezii și bucuria nostră în timp ce construiam de zor fortificația în capătul aleii din fața blocului, ne-au făcut să pierdem noțiunea timpului și să ignorăm orice altceva s-ar fi întâmplat în jurul nostru. Am construit cazemata, trebuie că a durat ore, apoi ne-am bulgărit, unele de o parte, altele de cealaltă parte a ei. Până atunci n-o văzusem pe Ioana râzând așa. Mai târziu, când tatăl Ioanei a venit și a luat-o pe Ioana în casă, seara obișnuită s-a așezat albă într-un colț și nu a mai plecat niciodată.)

Ioana a murit.

Reclame