Frunze

Liniște

img_20160702_065431.jpg

Am deschis larg geamul și am inspirat aerul dimineții crude, care abia se încropește din noaptea de vară răscoaptă. E iulie, iar eu am găsit în dimineața asta toată liniștea universului la mine în bucătărie. Până să îmi dau seama, am pus de cafea. M-a cuprins ușor, ca un iubit care te ia în brațe, fericit că exiști. (Ca tine.) De după geamul întredeschis răzbat triluri, lumina se așază blând pe vârfurile copacilor sau printre crengi, poleindu-le de zici că sunt de aur, până și blocul urât din față are un aer liniștit, pesemne că baba nebună de la parter, care urlă la toată lumea, doarme încă. Am deschis larg geamul, mă așteptam să zboare imediat, împreună cu păsările. Dar a stat. E încă aici, în sufletul meu, toată-toată. Nu mi-e frică, chiar dacă știu că o să plece. Sunt doar recunoscătoare că există clipele astea, în care toată liniștea universului se cuibărește la mine în bucătărie, printre borcanele cu dulceață, sau prin dulapurile roșii, sau printre margaretele din vaza asta improvizată. Șșșșș… Auzi?

Reclame