Imagin(ați)i

#1

img_20160823_065434.jpg

Băiatul privi marea, încercând să-și imagineze ce era dincolo de linia orizontului, despre care mama lui îi spusese că este doar o iluzie, că nu acolo se termină lucrurile și că, de fapt, nimic nu se termină niciodată. Toate sfârșiturile sunt doar începuturi ale altor lucruri nesfârșite. Sau așa ceva. Oricum ar fi, era frumos locul ăsta departe de casă, care te făcea să te simți tot acasă.

#2

img_20160825_153502.jpg

Micul iaht porni în larg dis-de-dimineață, își găsi un loc liniștit aproape de linia orizontului și poposi acolo pentru tot restul zilei, punct alb în poze albastre. Ce se întâmpla pe el nu era treaba noastră, atâta timp cât vântul nu contenea să-i umfle pânzele. La urma urmei, poate că nici nu se întâmpla nimic, deși acolo, în larg, nimic putea însemna totul.

#3

img_20160824_073446.jpg

Visul stelei de mare era să ajungă vedetă, să fie admirată, ba chiar divinizată. Vorbise îndelung cu o scoică din vecinătate, cu care se împrietenise, iar scoica îi spusese, în pauzele în care nu făcea sidef pentru frumoasa perlă pe care o creștea, că are mari șanse, trebuia doar să nu rateze momentul. Astfel că, atunci când plasa unui pescar bătrân fu aruncată în apropierea stâncilor unde locuiau cele două, steaua de mare se strecură cu greu printre ochiurile mici și așteptă, fericită, să înceapă să strălucească.

– Uite, avem o stea de mare, ai văzut? Ce frumoasă e!

#4

img_20160822_190249.jpg

În micul golf, iubirile începeau și se sfârșeau precum zilele cu răsăriturile și apusurile lor. Nici o zi nu era la fel cu alta și totuși păreau identice. Valurile se izbeau la fel de dig, greierii cântau cu aceeași frenezie apatică, soarele înroșea la fel marea în fiecare dimineață fără nori, scoicile erau la fel scuipate și înghițite la loc de câte un val aventuros. La fel și iubirile: nici una nu era la fel cu alta și totuși păreau identice. Efemeride întrupate din dimineața incertă, ce se mistuiau în corturi colorate, spulberându-și cenușa în noaptea plină de noi promisiuni.

#5

img_20160822_191830.jpg

Și pe marginea drumului, pe lângă gardurile caselor, erau flori albe, învârtite și cârlionțate. Nu le vedea nimeni, pentru că lumea nu se uită, de obicei, pe unde merge. Lumea vrea doar să ajungă, să ajungă, să ajungă, așa că trece grăbită fără să bage de seamă nimic. E bine, totuși, pentru că altfel, florile astea albe, învârtite și cârlionțate ar fi fost acoperite de tone întregi de priviri aruncate, iar eu nu le-aș mai fi văzut.

#6

img_20160824_195746.jpg

Despre acea crima pasională nu spusese nimănui nimic. Ce rost ar fi avut, din moment ce nimeni nu găsise vreo urmă? Oricum, îndrăgostiții sfârșiseră împreună sub ape și nu mai fuseseră găsiți niciodată, iar criminalul își pierduse mințile chiar atunci, acolo, când și-a dat seama ce a făcut.

O iubise pe femeia frumoasă, cu rochie neagră, mulată pe trupul suplu și portțigaret de argint încrustat cu perle, ce ieșise să fumeze în liniștea de pe terasa din spate. O urmărise intrând însoțită de noul ei iubit în clădirea puternic luminată, stătuse o vreme privind lumea care forfotea și, când se hotărâse să plece, o văzuse ieșind. Rămase înmărmurit, urmărind-o cu privirea cum se plimbă îngândurată de-a lungul terasei, scrutând întunericul ca și cum ar fi căutat ceva și, într-un impuls de moment, se năpustise cu mâinile la gâtul ei și nu îi dăduse drumul decât când iubitul femeii îl smulse de acolo. Începuse să se lupte cu el, îl puse la pământ și îl izbise cu capul de pietre. Apoi îi aruncase pe amândoi în mare. Înnebunise pe loc și începuse să umble de-a lungul și de-a latul falezei, bolborosind lucruri numai de el înțelese, de dimineața până seara. Nimeni nu-l  întrebase nimic cât timp se investigase crima.

Așa că nu spusese nici el nimănui nimic despre acea crimă pasională sau despre alte lucruri la care fusese martor de când fusese construit acolo, la întâlnirea celor două lumi.

#7

img_20160824_222723.jpg

amăgiri, dezamăgiri, valuri, freamăt, strigăt, pietre, apă, albastru, verde, adânc, indefinit, sfârșit, infinit, pescăruși, aripi, zbor, libertate, început, timp, iubire, dorință, dor, nor, furtună, plajă, nisip, vară, imens, intens, drum, soare, viață, liniște

#8

img_20160824_200447.jpg

– Peștii ăștia arată ca niște portocale. Aș mânca o portocală.

– De ce una și nu trei?

– De ce trei și nu opt?

– …

– Opt, dormi?

– Nu, tocmai mi-am dat seama… Îmi dai cinci lei?

– Nu.

– Atunci îmi dai 25?

#9

img_20160825_085159.jpg

sfârșitul verii nesfârșite

trase zăvorul timpului:

încă nu e vremea,

șopti,

nu e vremea ta.

mai stau un pic:

preț de un zâmbet

sau de o țigară,

sau de o iubire fugară,

alege tu

până nu începe

să miroasă

a toamnă

#10

img_20160826_084508.jpg

– Ta-ra-ta-ta-ta-taaaaaaaaaa! Sunt o floare minusculă, roșie, uite, m-am cățărat până aici să mă vedeți, mă forțez de trei zile să mă deschid, n-am înțeles niciodată de ce florile n-au glas ca oamenii, nu înțeleg nici de ce stau eu în grădina asta în loc să cutreier lumea și nici cum de asta e prima poză din vara asta pe care mi-a făcut-o cineva! Asta e tot, puteți trece mai departe.

#11

img_20160826_192025.jpg

Și soarele se pregătea să apună, alb.

Reclame

7 gânduri despre &8222;Imagin(ați)i&8221;

  1. O poveste plină de delicatețe și -simt eu- suspans (în varianta poetică). O bijuterie.

    Când ceva e deja ”acoperit de tone de priviri”, mă uit și eu ca țăranul: ce văd, aia e.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s