Miez de noapte

qeovelpno5.jpg

Miez de noapte. Liniștea se lăsase grea peste orașul adormit. Lumina felinarelor pătrundea caldă prin perdelele transparente, pe sub storurile trase până la jumătatea ferestrei, conturând somnul adânc, odihnitor, din patul cu așternuturi primitoare. Visele se înfiripau când cu sfială, când hulpave, întrepătrunzându-se, luptând pentru supremație. Când unul, când altul alergau în spatele ochilor închiși, alternând imagini amestecate. Dintre toate, însă, unul se întrupa mai abitir, colorând în gri închis, aproape negru, totul și lăsând să răzbată din fundul pământului cea mai ireală voce ce s-a auzit vreodată:

– Mami…

O culoare, nuanță de portocaliu luminos, străpunse griul întunecat, făcând vocea ireală să se apropie:

– Mami, hg dhsy g sjgj ks hsgefhasg.

Am întredeschis ochii în lumina ce intrase tăioasă pe ușa larg deschisă a camerei în care fusese odată liniște. Orice tentativă a viselor de a se mai înfiripa, oricât de hulpave ar fi fost, fusese anihilată. Am privit ca printr-un tunel lung spre adolescentul aplecat tainic asupra mea, fără să focalizez. Imaginea neclară dimpreună cu sunetul înfundat îmi dansau de-a lungul și de-a latul creierului, căutându-și locul: hg dhsy g sjgj ks hsgefhasg, hg dhsy g sjgj ks hsgefhasg, hg dhsy g sjgj ks hsgefhasg…

– Mami, în baie e plin de păianjeni, și-au găsit ele locul deodată, făcându-mă să sar direct în picioare, fără vreo poziție intermediară, să-mi îmbărbătez girafa cu ochelari de pe cămasa de noapte și să pornesc la luptă.

Adolescentul pletos, înalt și frumos ca o icoană mă urmă cu un zâmbet în colțul gurii și-mi indică cu privirea direcția din care eram atacați. Spre surprinderea mea, miile de păianjeni în număr de doi alergau pe tavan și nicidecum pe podea, unde îmi aruncasem înnebunită de groază privirile încă buimace.

M-am uitat spre dușmanii ce se dădeau Tarzani pe propriile pânze și mi-am dat seama că se distrau. Mi-am mai dat seama și că se mișcau prea repede pentru mintea și sufletul meu adormit. Am avut, pentru o milifracțiune de secundă, tendința să-i las acolo și să-mi continui dulcele somn împreună cu girafa cu ochelari îmbărbătată în zadar, dar icoana din cadrul ușii mă privea contemplativ, plină de așteptări.

Am deschis ochii larg, am luat un pătrățel de hârtie igienică, m-am cocoțat cu grația Gloriei din Madagascar pe capacul vasului de toaletă și, cu mișcările unui ninja experimentat, am doborât primul dușman. Am repetat întreaga operațiune, biruindu-l dintr-o mișcare și pe cel de-al doilea. Îmi simțeam ochii obosiți. Alergaseră în zig-zag după înspăimântătoarele creaturi, se dăduseră pe lianele invizibile țesute de acestea, alergaseră iar, în linie dreaptă, numai  pentru a vira brusc la dreapta, apoi la stânga, rotindu-se în cercuri mai mult sau mai puțin concentrice… I-am închis pentru o secundă, rostind răspicat:

– Ygnjkfj jfjk kklșldșsx jjșșealer!

Apoi m-am îndepărtat cu pași nesiguri spre patul care nu mă mai aștepta. Fusese ocupat, cotropit, invadat. În timp ce-mi făceam loc pe o muchie, copilul pletos, înalt și frumos ca o icoană se aplecă pentru a doua oară în acel miez de noapte asupra mea și-mi lăsă pe obraz o mică și caldă dovadă de afecțiune și mulțumire, cu care sunt atât de obișnuită: un pupic. A fost chiar al doilea din acest an.

Miez de noapte. Liniștea se înfiripa din pânzele păianjenilor de pretutindeni, născând noi vise ce alergau năuce pe tavanele albe ale unor băi întunecate.

(Poza o reprezintă pe Frederica, un păianjen care și-a făcut într-un an casă de vară la fereastra bucătăriei noastre și pe care l-am botezat, l-am privit cu respect și l-am fotografiat prin geamul închis cu groază. Legenda și Google-ul spun că păianjenul Frederica era o păienjeniță, de unde și numele feminin pe care i l-am dat. Frederica a plecat după două săptămâni, lăsându-ne cu sufletele și fereastra goale.)

Reclame

5 gânduri despre &8222;Miez de noapte&8221;

  1. Şi prin casa mea se întâmplă „întâmplări” din astea. Mai demult, pasul unui gândac l-a trezit chiar din somn, atât de apăsat a fost. Şi eu nu eram acasă, ci la zeci de km. Am fost, în schimb, sunată de urgenţă pentru instrucţiuni…
    Voiam să zic…alte timpuri, dar m-am oprit la timp, dându-mi seama că nimic nu s-a schimbat de atunci. Doar eu deţin, în continuare, priceperea de a interveni în astfel de situaţii. Şi în încă alte câteva.
    O icoană de băiat? Cum altfel???

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s