Antidot

Astăzi, Anxioasa n-are ce face și-și face apariția. Îmi pune piedică dis-de-dimineață, pe drumul spre școală, înainte de curbă: șmaf cu mine de pământ, pe post de salut. Mă ridic, mă scutur, sfătuiesc copilul să tacă puțin ca s-o aud mai bine, trag aer adânc în piept, expir, număr, oftez, pup copilul, îl asigur că nu l-am rujat și plec mai departe. Pleacă și ea. Ptiu, îmi zic, de-astea faci? Mă pun pe investigat: de ce, de ce, de ce? (Nu știu de ce, dar tot de azi dimineață o țin în triple de-astea. O fi vreun efect secundar). Trec pe lângă fata de porțelan din vitrina cu pasmanterii și țesături, îi zâmbesc, o salut din ochi în timp ce cânt încetișor că e lume pe stradă, ocolesc două vorbărețe ce ocupă întreg trotuarul și-mi iau aerul (ele îmi iau aerul, nu Anxioasa!), casc gura la copacii ruginiți, la cerul azuriu, la vitrina veselă a unei cofetării și ajung la birou. Niciun rezultat. Violeta făcuse deja cafeaua. Îmi pun haina în cuier, las investigația deoparte, îmi iau cana și-o văd cu coada ochiului. Mă așez cum am văzut eu că fac anxioșii prin filme, cu capul între genunchi, și mă gândesc că n-a mai fost așa violentă de ceva vreme. Abandonez poziția că-mi venise sângele-n cap și gândeam prea repede, mă uit în oglindă, văd că toate sunt la locul lor, îmi pun cafea, zahăr, amestec, mă așez la birou, îi spun să nu mă mai înghiontească ca năroada că am văzut-o și cacofonia e intenționată, pentru că nu merită altceva, amețesc, transpir, mă gândesc la femeile alea care au leșinat una după alta la metrou și constat că autosugestia e prietenă bună cu Anxioasa, abandonez subiectul așa cum am abandonat și poziția ghiocel mai devreme, iau telefonul și tastez:

Honey

Love, îmi răspunzi.

Anxioasa își strânge ofticată amețelile, papucii de pus piedică, rânjetul sinistru, bătăile de inimă, amorțelile, tremurăturile, fricile și ce mai are la ea și dă să plece. O strig, se face că n-aude, se strecoară grăbită pe sub birou, printre dosare, se dă cu capul de geamul închis și proaspăt spălat de tanti Mariana, își scapă ceva pe jos și iese grăbită pe gaura cheii.

Gudbaaaai…, flutur din batistă în urma ei, în timp ce ridic de pe jos bătaia de inimă ce-i căzuse.

O fi de la toamnă.

Reclame

4 gânduri despre &8222;Antidot&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s