Mama Ioanei

Crizantemele albe din mâna ei stângă contrastau cu hainele cernite. Capul plecat, chipul palid și părul alb contrastau cu viața pe care era nevoită să o ducă în continuare ca pe o povară. Pasul ei egal contrasta cu durerea ei inegală. Durerea ei nu contrasta cu nimic, doar era, precum niște aripi uriașe ce îi crescuseră în ziua aia din urletul mut cu care își strigase pentru ultima oară copilul.

Reclame

4 gânduri despre &8222;Mama Ioanei&8221;

  1. Nu îndrăznesc să aşez o steluță…este cutremurătoare imaginea.
    Ştiu însă că pe creştetul unui copil, cerul aşează cununi de stele ! Iar pe aripile mamei broderii măiestre de lumini şi umbre!
    Aripi înghețate în ierni cu zăpezi albe, cazemate împotriva durerii fierbinți!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s