Eu, eu & eu

Azi dimineață, pe străduța aproape pustie, am surprins-o pe aia mică căscând gura la vârfurile copacilor prin care se strecura soarele poleindu-i cumva crepuscular, în timp ce adolescenta cânta cu căștile în urechi. Era o liniște și o armonie în și între ele, că mi-a fost teamă să nu le tulbur. Le-am privit, tăcând. Mergeau una lângă alta: cea mică cu părul castaniu numai inele, cu ștrampi albi, croșetați și rochiță albastră, adolescenta cu părul lung, negru cu vârfuri albastre, blugi și bocanci. Erau cam de vârstele băieților mei și acest lucru m-a făcut să-mi dau seama că tot eu sunt și mama lor. M-a bucurat descoperirea asta: acum nu mai trebuie să dau vina pe nimeni.

Reclame

7 gânduri despre &8222;Eu, eu & eu&8221;

  1. Cu Ana copila si Ana adolescenta am inteles, dar nimic despre Ana, adulta? Tot pustoaica te simti sau asta ai vrea sa te simti, ca eu, cind e sa ma vreau prea adolescent, se trezeste cite un junghi sa ma trezeasca din visari si sa m-aseze, adolescentin, in fotoliu 😆
    In ce priveste natura, nu-mi amintesc s-o fi contemplat cind in mine ardeau focuri. Acum, insa, ca mai mocneste doar jarul, imi arunc ochii si mintea intr-o contemplare caracteristica doar jarului, in care suflu zilnic, sa nu se stinga 😆
    Intr-o nota si mai amuzanta, cotoroanta Clit_on s-ar putea s-o ia in barba, nu ca-i baba, ca e laba. 😆

    • Ana adultă era mă-sa, mă 😉
      Eu am contemplat natura de când mă știu. Când eram mică o contemplam chiar din vârful copacilor, de prin șanțuri (nu, nu trăgeam la măsea), odată era s-o contemplu chiar din adâncul pământului, noroc cu tata că era pe fază 🙂
      Cât despre restul, doamne ferește 😁

      • M-am prins eu cine e adulta, ca doar nu m-au tras cu forcepsul de cap, 😛 da’ pe mine ma interesau si contemplarile adultei pentru un comparezon 😉 Cred ca ar fi interesant de analizat cum privim … ce privim la virste diferite. Ce zici? Asta in eventualitatea ca ne mai amintim. 😆

        • M-am cam prins și eu ce te interesa, dar eu sunt adult doar când mă duc la ședințe cu părinții :D. Glumesc, sper. E posibil, totuși, să fi obosit un pic să fiu om mare, de unde și pespectiva. Dar, cine știe, într-o bună zi…

          • E, ai fost tu si cind i-ai facut, nu doar la sedintele cu parintii. 😆
            Vorbind de sedinte, voi pasi cu dorintele-mi ofilite intr-a patra, pe ziua de astazi 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s