Ziua în care n-ai venit

img_20160707_105552.jpg

Prin fereastra arcuită a clădirii de peste drum, se zăreau mici balerine ce pluteau ca niște fluturi albi prin camera puternic luminată. Le-am privit un timp, apoi am coborât în curtea veche. Biserica mută și neagră aștepta, cu covorul de frunze așternut parcă anume, venirea ta. N-aș fi vrut să calc pe el, nu era pentru mine. Am ieșit în stradă, cu o speranță mică-mică pe umărul drept. Căzuse acolo ca un fulg de zăpadă care se chinuise toată ziua să cadă și, într-un foarte târziu, reușise. Sau ca o scamă.

Strada era pustie. Era întuneric și frig. Doar mașinile cu farurile lor isteric-luminoase spărgeau nemișcarea. Și eu. Am privit cu interes două-trei mașini: într-una din ele ai fi putut fi tu. Mi-am dat seama repede, însă, că fiecare avea o destinație precisă, în timp ce tu ai fi rătăcit, căutându-mă. Îmi doream atât de mult să mă găsești.

Am luat-o brusc la stânga, nu mai puteam suporta încă un vis. Pașii mi-au rătăcit pe străduțe înguste o perioadă de timp. Era întuneric. Și frig. Într-un târziu, mi-am scuturat scama de pe umărul drept și am intrat în clădire. Micile balerine de peste drum își terminaseră programul și sporovăiau vesele. Lucrurile s-ar fi reașezat, cuminți, la locul lor, doar că… Am deschis fereastra și am întins mâna. Un fulg de zăpadă s-a așezat blând în palmea mea stângă. Începuse să ningă.

 

Reclame

14 gânduri despre &8222;Ziua în care n-ai venit&8221;

  1. ” Ma voi intoarce intr-o zi – ma voi intoare neaparat !
    Vor fi apusuri aurii – cum nu au fost cand am plecat …

    Ma voi intoarce intr-o zi – ma voi intoarce neaparat ,
    Iar cei de azi , cu pasii grei – nu vor vedea , nu vor simti cum voi intra iar printre ei .

    În lacrimi ori in mangaieri – tot eu voi curge zi de zi ,
    Si-n tot ce maine ca si ieri – va sangera ori va iubi …”

  2. E greu să scrii un text frumos. Greu, nu în sensul ăla care presupune să te chinui, să arzi calorii ca să creezi. Ştiu, la tine a venit firesc, a curs uşor şi limpede. Dar nu oricine poate, asta e clar. Dar să scrii un text în care fiecare să se recunoască cumva, în ceva, să găsească fiecare un corespondent… e şi mai dificil. Şi uite că la tine pare atât de natural. Eu m-am regăsit în cea care cuprinde fulgii în palmă şi vede sau îl vede în maşini, în oameni…

    • Îți mulțumesc. Sper că nu te-am întristat, Potecuță.
      La mine a fost o experiență trăită, pe care am rememorat-o și chiar dacă acum lucrurile sunt așezate, tot a durut puțin durerea de atunci. Poate de-aia îți pare naturală, că a fost.

  3. Ma scuzati, Laminorul Braila? Nu? Poate Laminorul Focsani? Nici ala? Cum asa,ca prea se lucreaza la foc continuu aici la dumneavoastra? 😆
    Acum referitor la text. Da, as fi putut fi eu intr-una dintre masini, cum spui, dar intrucit n-am vreo fata balerina si cum ai uitat sa-mi dai adresa, eu navigam pe alte carari 😆
    Ana, Ana! Ca bine le mai potrivesti tu cu fulgii aia! Totul mi-a placut, exceptind scama, careia nu-i prea vad rostul. Ca daca-i spui dorinta, nu poate fi nedorita, ca o scama. Basca sonoritatea lipsita de muzicalitate.
    Dar in ceea ce priveste „fulgul” de pe umar si cel din palma, mi-a cam placut mult de tot asocierea pe care ai facut-o in a sugestiona caracterul efemer al anumitor dorinti. 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s