Neorânduirea firească a lucrurilor

Adăstare

Lâng-o ușă de cămară,
Dorm adânc cinci cizme vechi:
Una e ghiveci de vară,
Celelalte sunt perechi.

Lâng-un pom cu ramuri albe,
Stau vreo patru omuleți:
Unul are bucle blonde,
Ceilalți trei cată răzleți

Cu privirea înspre vale,
Unde trei arici voinici
Stau zi-lungă la taclale
Despre iarnă, saci, opinci

Și o casă în pădure,
Lângă bradul cel înalt,
Unde vara culeg mure
Ielele ce n-au dansat

Și unde doi cai sălbatici
Fac cu rândul an de an
Și colindă-ntreaga lume
După soarele viclean,

Cu un moș bătrân în spate
Și-a lui barbă de un cot,
Care ninge-ntreaga cale
Albuind Pământul tot.

Lâng-o ușă de cămară –
Cizme vechi. Copii cuminți
Stau și-așteaptă iarna albă
Scăpărând în ochi dorinți.

Reclame