Neorânduirea firească a lucrurilor

Încurcătură

bg9szt0vngu.jpg

Nu-mi da inima ta
Ce să fac eu cu ea,
Când de-abia mă descurc
Cu a mea?

În zori îi dau să bea
Apă, dor și cafea
Și îmi zice sadea:
Nu ai și altceva?

Vreo iubire fugară,
Vreo romanță de vară?
Și trăgând din țigară
Râde-așa, într-o doară.

Dar eu știu că ar vrea
O iubire pe-o stea
Sau aici pe Pământ,
Nepurtată de vânt.

Să nu-i fugă vreodată,
Să o aibă pe toată,
S-o păstreze curată,
Să îi fie surată.

Nu-i da inima ta
Ce să facă cu ea,
Când de-abia se descurcă
Cu ea?

Reclame