Neorânduirea firească a lucrurilor

Un gând și inimi bătând

Adunasem în poala rochiei bucurii,
ca pe merele roșii, vara,
iar  în suflet adunasem părinți,
ca pe stelele de pe cer, seara:
eram doar un copil;
timpul s-a oprit,
am împodobit lumea
și am fugit.

Adunasem în poala rochiei dorinți,
ca pe merele roșii, vara,
iar în suflet adunasem iubiri,
ca pe stelele de pe cer, seara:
eram doar o floare;
timpul m-a grăbit,
am împodobit cerul
și am fugit.

Adunasem în poala rochiei reverii,
ca pe merele roșii, vara,
iar în suflet adunasem copii,
ca pe stelele de pe cer, seara:
eram doar o mamă;
timpul s-a drămuit,
am împodobit bradul
și m-am oprit:

dintre toate merele roșii, vara,
dintre toate stelele de pe cer, seara,
am adunat în poala rochiei un gând
și în suflet, inimi bătând.

Crăciun bun tuturor!

Deși melodia pare în antiteză cu poezioara, doar pare.

Reclame