Neorânduirea firească a lucrurilor

Doruri stângi

Eu te-alung?!
Nu, tu îmi fugi!
Printre gânduri –
șoapte-adânci,
peste lacuri –
lumi, departe,
toate adâncite-n noapte.

Fuga fuge.
Tu rămâi,
nu te-ntoarce pe călcâi!
Fuga stă,
tu stai cu ea.
Ea îți spune:
nu mai sta!

Eu te-alung?
Nu, tu îmi fugi…
Printre stele –
doruri stângi,
peste noi –
cuvinte reci.
Eu te rog să nu-mi mai pleci.

Reclame