Cuvinte infinite

Joi, 19 ianuarie 2017, orele 22:30 circa,

– Și acum ce facem, dormim? am întrebat ca omul în mijlocul săptămânii.

– Nu, vorbim, mi-ai răspuns.

– Minți, am zis râzând, de când vrei tu să…

– Honey, știi că te iubesc…

– Ce-ai făcut?!

– … și aș vrea, când o să poți și o să vrei, ai zis mai departe, scoțând o cutiuță de sub pernă.

–  Honey, ai înnebunit! am exclamat inadecvat, în timp ce pe față mi se întindea nestăpânit cel mai mare și mai nătâng zâmbet din lume. Poate era doar mare, nătângă eram eu.

– … și sper că o să mă ierți când o să greșesc, ai continuat după ce ai mai zis ceva ce am uitat, pentru că surprizele au darul de a mă destabiliza și asurzi. Nu și amuți.

– Ce-ai de gând să faci? am sărit, mirată.

– Nimic, honey, dar cine știe, poate o să mai și greșesc.

– Îmi vine să râd și să plâng în același timp, am spus. Mie nu trebuie să-mi faci surprize din astea.

Te-am privit apoi, așa, pe întuneric, și nu m-am putut gândi decât că ești cel mai adorabil inconștient din Univers. Și că te iubesc atât de mult, încât trebuie să spun:

– Aprinde lumina.

Ai aprins-o, mi-am privit mâna pe care îmi pusesei inelul și am concluzionat:

– Trebuie să îmi fac unghiile.

Trebuie să înțelegi că inima ta e musai să stea pe cea mai frumoasă mână, pentru că, știi, ești primul om care, în loc să fugă, stă. Și niciodată, niciodată n-o să mai pun la îndoială dragostea ta, pentru că nimeni, nimeni în afară de tine și, poate, de tata, nu m-a iubit cu atâta căldură. Și nimic, nimic…

– Honey, gata, șterge-ți rânjetul ăla, mi-ai spus râzând, întrerupându-mi șirul incoerent al gândurilor.

Am încercat, dar mereu când vorbesc în gând subliniez cuvintele infinite. Iar zâmbetul ăsta e posibil să nu-mi mai dispară niciodată, niciodată.

Reclame

10 gânduri despre &8222;Cuvinte infinite&8221;

  1. Mi se pare că nimeni nu potrivește mai bine cuvintele decât adevărul, el însuși venind dintr-o trăire curată. Așa se face că pe buze ne vin pe loc cuvinte ce nu aveau voie să fie rostite altfel, și sunt atât de bine legate încât celor care nu au cum să participe la moment cu aceeași intensitate a trăirii li se pare greu de crezut că nu au fost ticluite. Așa e iubirea, dragoste și respect, frumusețe vioaie, recunoștință și încredere, minune trăită, dăruire și veșnicie. Frumos tablou ai creionat, respiră viață prin fiecare rând.

    PS: Asta da sculptură, un zâmbet veșnic.

    PS2: Faza cu unghiile m-a distrat teribil.

    Toate cele bune X 2!

    • Faza cu unghiile va rămâne veșnic în memoria mea. Interesant ar fi fost să mă și apuc să le fac :). Surprizele generează unele dintre cele mai neașteptate reacții ale oamenilor.
      Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Toate cele bune și ție!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s