în unele zile,
n-aș putea supraviețui
nici măcar închipuirii
unei catastrofe,
oricât de mici
sau de mari
sau de inexistente
ar fi;
în altele,
nici că mi-ar păsa.
asta e una din acele zile
în care tanti Mariana
de serviciu
mă întreabă:
ce face fetița, e bine?
și tot ea îmi răspunde:
da, așa, la suprafață
că altfel…
în unele zile,
n-aș putea supraviețui
nici măcar închipuirii
unei catastrofe;
în altele,
mă întreb
când au devenit marianele
de serviciu
atât de înțelepte?
Reclame
Marianele ştiu cel mai bine cum e să fii bine aşa, doar la suprafaţă. Cum e să ştergi praful de pe suprafaţa mobilei şi ea să strălucească în timp ce undeva, printr-un sertar, moliile îşi încep festinul…
Nu ştiu ce am de-s aşa bacovian style, iartă-mă!
Ai perfectă dreptate, bacovian style or not 😉
Nu am convingerea ca am perceput corect ideea,însa cred ca tare-ti plac metaforele profunde.
„Marianele de serviciu” sunt atente mereu la detalii. Culege putin câte putin,informatii de prin toate ‘birourile’,selectând si procesând,toate cuvintele (provizii pentru suflet) pe care le considera valori autentice, în evolutia continua spre desavârsirea existentei profunde,dincolo de relativitatea spatio-temporala, limitata de perceptia primara,aparenta de… „suprafata”. 🙂
Metafore găsești peste tot, chiar și în cele mai nesemnificative, în aparență, întâmplări 🙂
Perfect de acord cu cele afirmate
Si noi suntem metafore ‘ambulante’.
Ne scriem viata-n versuri si-n cuvinte,
Mascate metaforic,de inima si …minte ! 🙂