focul a izbucnit de nicăieri,
într-o după-amiază
fără început,
a pârjolit tot pământul
şi a plecat puţin
să se odihnească;
pământul a rămas
ars de dor
aşteptând întoarcerea focului,
ca să nu mai fie nevoit
să renască iar
din propria cenuşă.
Reclame
Un minunat poem de dragoste.
Mă întreb dacă se reflectă cumva în obiceiurile de primăvară din zona mea (și multe altele), unde incendiatori tradițional zărghiți dau foc la toate câmpurile, de-ai zice că vor să grăbească apocalipsa.
Mulțumesc!
Nu m-am gândit neapărat la asta, dar poate fi interpretat și așa. Apocalipsă întru nou început 🙂
Dintotdeauna mi-a placut aceasta enigmatica … „phoenix” ! 🙂
Da, inspiră… 🙂
Fără cuvinte!
Fără cuvinte e chiar mai tare decât cu. Mulțumesc! 🙂