Neorânduirea firească a lucrurilor

Rostogol

în capul sternului
mi s-a cuibărit un gol
de inimă albă,
precum minciuna pe care o spunem
când nu mai știm să zburăm;

pe vârful limbii
mi s-a cuibărit un stol
de cuvinte inerte,
precum visul pe care îl ascundem
când nu mai știm să așteptăm.

pe partea dreaptă a inimii albe
îmi doarme adânc un nor,
rostogolit de pe vârful limbii
până pe cerul gurii,
sub forma unui dor.

Reclame