Neorânduirea firească a lucrurilor

Cele mai albastre poezii

poeziile scrise în gând
pe câte o margine zdrențuită
de emisferă dreaptă
sunt cele mai albastre poezii
care au existat vreodată:
din cauza lor,
luna e un corp ceresc contondent,
ce înjunghie pe la spate
somnul,
soarele răsare hâtru,
spoind cu poleială kitschoasă
dureri absurde,
iar tu-
tu ești un univers paralel
în care m-am aruncat atunci
când mersul înainte mi se părea anost,
închipuindu-mi că în adâncu-ți
o să-mi găsesc
leacul.

Reclame