Neorânduirea firească a lucrurilor

Frumoasele păpuși

Două băbuțe cu basma și șorțuri cusute parcă de un păpușar grăbit și aruncate într-o ladă veche, uitate-acolo secole și-un pic, au ridicat cortina de la colțuri și dintr-o dată s-au dezvăluit, în cadrul unui gard cam ruginit, privirilor care treceau pe-acolo.

– Ce e acolo? a-ntrebat ghiduș un trecător mirat zâmbind vădit la apariția aceasta nepereche a celor două șorțuri și un pic, ce-au ridicat cortina de la colțuri și dintr-o dată s-au dezvăluit, în cadrul unui gard cam ruginit, privirilor care treceau pe-acolo.

– E teatru! a strigat pripit băbuța dreaptă-adăugând subit:

– E teatru de păpuși! (se vede) și a tăcut cu tâlc un pic, ținând cortina ridicată de la colțuri, privind la trecătorul cel uimit, din cadrul gardului cel ruginit.

Căci păpușarul ce-a cusut grăbit două băbuțe cu basma și șorțuri le-a dat și viață cât să aib-un pic, le-a dat și râs în inimi, chiar și jocuri; păpuși, se vede bine, ridicând cortina cea pe loc improvizată.

– E teatru de păpuși!

(Cine s-ar fi gândit?)

Reclame