Căpușa

În timp ce căpușa Grenouille prindea viață în mintea mea din cuvintele măiastru înșirate ale lui Patrick Süskind, o altă căpușă a îndrăznit să-l înțepe/muște/piște pe honey. (Magdaleno, de ce minți, că albina n-are dinți. Și nici căpușa. Doar Grenouille. Stai, ce?!) Nu vă mai spun ce oameni iresponsabili suntem și cum am scos noi căpușa cu mâinile goale și nici că honey s-a dus la medic abia după două săptămâni pentru că i se părea, psihotic vorbind, că are niște senzații, cuvinte pentru care îl rog să mă ierte și să mă iubească în continuare, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Între timp, căpușa Grenouille m-a fascinat în așa hal, încât mi-am propus să-l aprofundez pe domnul scriitor.

Căpușa care l-a mușcat/pișcat/înțepat pe honey era urâtă, evident, ca orice căpușă, iar imaginea ei înfiptă în el îmi dă și acum fiori. Lui honey, în schimb, îi dă vise. După ce doamna medic de familie a țipat la el cu ușa deschisă, de-a băgat groaza în toți oamenii din sala de așteptare, l-a trimis de urgență la spitalul de boli infecțioase, unde primeau pe bandă rulantă bebeluși cu rujeolă, după ce, cu maxim o săptămână înainte, au primit pe bandă rulantă adolescenți suspecți de meningită. Cred că le-a prins bine această diversiune, așa cum unui însetat îi prinde bine o oază în mijlocul deșertului, astfel că i-au dat lui honey o rețetă de antibiotic, i-au zis: chill, man, dacă era ceva, trebuia să fii deja cu fetele alea frumoase de le-a căsăpit căpușa Grenouille și l-au trimis la farmacie și la niște analize.

Am aflat din cartea asta că omul miroase cel mai tare a el la încheietura cotului, chiar dacă legătura dintre acest fapt și cele mai sus și mai jos relatate nu a fost încă stabilită. În fine…

Marcat de această înșiruire de evenimente, honey nu doarme bine, iar când doarme, se face că intră într-o farmacie și îi întinde farmacistei rețeta cu antibioticul. Fiind un lucru atât de rar să te piște/muște/înțepe o căpușă, farmacista face ochii mari și întreabă îngrijorată: dumneavoastră sunteți cel mușcat/înțepat/pișcat de căpușă, domnule? Domnul o privește liniștit și răspunde relaxat și cât se poate de natural: a, nu, tatăl meu, dar mi-a lăsat-o moștenire.

Reclame

9 gânduri despre &8222;Căpușa&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s