Sosirea

pornisem cu stângul:
privisem nărod
cum toamna hapsână
îmi vine-n capot
cu flori mari, și frunze,
și ciucuri zurlii,
cu ochi plânși și negri
și plete-arămii
și-mi fură tot somnul,
și-mi pune-n pahar
pelin și cucută,
și-mi cântă amar
un cântec de jale
și-un cântec de dor,
și-mi scutură pomii,
și-mi plouă ușor,
și-mi zace-n fotoliu
fumând și-acuzând
dureri de picioare,
de umeri, de gând
și-apoi îmi arată
cu deget trufaș
un chip în oglindă
și-o urmă de pas
și-mi spune blazată:
– salut, ți-a fost dor
de mine, de tine,
de voi și de ploi,
de luna pălindă,
de șalul greoi,
de ziua-ndesată
în colț, în noroi,
de noaptea lungită
pieziș pe asfalt,
de cerul de plumb,
de suflet în lanț?
– taci acum! i-am strigat
deschizând ușa larg:
ori îți dai jos capotul,
ori te-nchid în dulap.

Reclame

8 gânduri despre &8222;Sosirea&8221;

    • A venit și la mine, ce să mai zic. Bis e până la iarnă. Dacă tot a venit, trebuie să fie frumoasă. Recunosc că m-ai inspirat și tu. Cât despre topit… vine frigul imediat 🙂
      Îți mulțumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s