10+

wp-image-938190085

– e o poezie de copil!
a spus cineva,
întinzându-mi un omuleț-sarma ce executa,
cu ochii închiși și tumefiați,
cele mai dubioase strâmbături și orăcăieli,
apoi s-a dat de trei ori peste cap
și s-a transformat în cea mai pură formă de iubire
cunoscută de om,
m-a luat de deget,
a râs
și m-a făcut să mă simt
acasă.

– altă dată să nu mă mai mănânci!
a spus copilul,
privind o poză cu un omuleț-sarma ce-mi aterizase
din țara omuleților-sarma,
fix în mijlocul inimii,
apoi s-a dat de trei ori peste cap
și s-a transformat în cel mai iscusit delfin, cavaler și căluț de mare
cunoscut de om,
m-a luat de mână,
a râs
și mi-a arătat esența
tuturor lucrurilor.

– diiiii, căluții mei!
a strigat băiatul,
desenând soare pe cerul sub care nu se mai vedea nimic
în afară de o durere deasă
și un căruț roz,
apoi s-a dat de trei ori peste cap
și s-a transformat în cel mai desăvârșit înger pământean
cunoscut de om,
m-a luat de mână,
a râs
și m-a trecut podul
ăla rupt.

– mie îmi place cu voi aici!
a spus adolescentul,
mai dezlegând un nod gordian,
din funia plină de noduri gordiene
ce-o port cunună,
apoi nu s-a mai dat de trei ori peste cap
și nu s-a mai transformat în nimic
cunoscut de om,
ci doar m-a luat de mână,
a râs
și m-a întrebat
– ce făceai acum (șaptespre)zece ani?

(te ador, copile, și îți urez, alături de tradiționalele Numai Daniel și Numai Fuma, Numai Fericire!)

wp-image-1159753766

Reclame