Neorânduirea firească a lucrurilor

apocalipsă

turla se-nalță către un nor,
ziua-și agață soarele-n păr
și dumnezeul joacă hazard,
zâmbind ușor.

un pic ateu, zeflemitor,
își umple pipa cu flori de măr
din primăvara de peste gard,
tușind sonor.

ora-i târzie, stelele mor,
nimeni nu-nalță rugă-n pridvor,
– îmi trece vremea, oftează el
sfâșietor.

Reclame