Poetry

întâmplare

băiatul își puse bucuria deoparte
să o aibă pentru când o fi singur
și cu cel mai vinovat ton din lume
îi spuse mamei
– mi-am pierdut papucii de sport
e adevărat că mai și înjurase de vreo două ori
cu băieții prin curtea școlii
nu cine știe ce
doar cât să arate că nu mai e fraierul
pe care îl băteau toți
la vechea școală
ba chiar mai și vorbise în ora de engleză
mai tare ca profesoara
pentru că observase că aici copiii sunt buni
și îl ascultă
dar nu îi spunea mamei lucrurile acestea
ca să nu o supere
o mamă supărată nu este niciodată
un lucru bun
dar dispariția papucilor de sport nu avea cum să o ascundă
așa că îi spuse mamei
– mi-am pierdut papucii de sport
omițând locul
împrejurările
și toate celelalte detalii
pentru că băieții de nouă ani nu știu
că oamenii mari văd
și înțeleg
mai multe decât par
iar mama știa că băiatul se distrase
cel mai bine
atunci când florin îi aruncase
papucii de sport
pe scheletul metalic din tavanul sălii de sport
unde atârnă
ornamental
de atunci

Reclame