iarna

îmi trăgeam ciorapul subțire
peste pielea netedă
și îmi încheiam cămașa
până la penultimul nasture,
îmi prindeam la urechi
rubine,
îmi pudram nasul
în oglinda retrovizoare
și plecam.
acum îmi trag  pătura groasă
peste inima grea
și îmi închei socotelile cu viața
până la penultima suflare,
îmi prind în ochi
noaptea,
îmi privesc sufletul
în lumina crudă a lunii
și rămân:
vezi tu,
când vine iarna,
nu mai e vreme
de ieșit
din casă.

Reclame

6 gânduri despre &8222;iarna&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s