Neorânduirea firească a lucrurilor

bunica

bunica avea mereu la ea
o vorbă de alint
și-o legătură de blesteme,
mâini aspre
și mângâieri blânde,
o basma de pus pe cap
și un ruj roșu,
o veioză colorată de pus pe noptieră,
o pivniță de încuiat balauri,
o batistă cu broderie spartă
și un saltar
cu fotografii vechi.
– nu știi niciodată,
zicea,
nu știi niciodată
când te cheamă
la el
dumnezeu drăguțu’.

Reclame