bunica

bunica avea mereu la ea
o vorbă de alint
și-o legătură de blesteme,
mâini aspre
și mângâieri blânde,
o basma de pus pe cap
și un ruj roșu,
o veioză colorată de pus pe noptieră,
o pivniță de încuiat balauri,
o batistă cu broderie spartă
și un saltar
cu fotografii vechi.
– nu știi niciodată,
zicea,
nu știi niciodată
când te cheamă
la el
dumnezeu drăguțu’.

Reclame

7 gânduri despre &8222;bunica&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s