Neorânduirea firească a lucrurilor

Gândul zburând

Gândul ăsta are formă
de vrabie:
alerg după el
și nu se oprește
nicicând,

un alt gând are formă
de sabie:
își împlântă orbește
oțelul în mine,
mușcând

din alt gând în formă
de salcie,
ce își unduie pletele
și se frânge trupește,
plângând

că-n alt gând, în formă
de martie,
n-a fost chip să iubească
și să zboare spre stele,
vibrând…

Și din apriga luptă
de gânduri în formă
de armie,
ce-mi întunecă cerul
și-mi urlă-nvrăjbite,
durând,

mă salvează gândul-corabie,
ce își flutură pânzele
înspre gândul albastru,
zburând.

Reclame