Arc

Să sari în pat e o-ncântare
și când ești mic, și când ești mare,
saltea cu arc ori saltea tare,
să sari în pat e o-ncântare!

Așa-și spunea băiatul când,
în cadrul ușii, observând,
un cap pe umeri s-a ivit,
cu ochii mari și glas răstit:

– Copile, dar tu ești cumva
picat din Lună, nu-i așa?!
Cum de sari tu în pat, vădit?
Ce fel de mamă te-a-ngrijit?

Să sari în pat e o-ncântare
doar când ești mic. Iar când ești mare
tare mă tem că vei uita
c-ai fost și tu copil cândva…

Reclame

7 gânduri despre &8222;Arc&8221;

  1. Puteam să jur că-l știu pe băiețel,
    Și vers cu vers, parcă săream cu el,
    Apoi o ușă s-a deschis, ca o ieșire dintr-un vis.
    Până să văd pe cine gândul mi-a trimis,
    Deschis-am ochii dintr-un cap plecat
    Și i-am închis la loc strângând din pleoape rușinat,
    Căci am putut să spun doar ”am uitat”.

    Îți mulțumesc, m-ai purtat prin copilărie și m-ai adus în prezent cu o pildă. Zile cu senin în suflet să aveți.

    • M-au emoționat versurile tale. Toți avem tendința să mai uităm, dar nu trebuie să uităm de tot. Eu am noroc că am copilăria dezlănțuită prin casă și la fiecare boacănă mă face să-mi amintesc de mine copil și să nu reacționez precum doamna-adult-responsabil din poezie.
      Zile minunate și ție.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s