Frunze

Nea Puiu

– Ia spune, tu o iubești pe mama? l-a întrebat pentru a mia oară numai anul ăsta nea Puiu pe T, după ce a epuizat toate celelalte întrebări de rutină, cum ar fi câți ani ai și pe ce clasă ești.

Când eram mici, strigam după nea Puiu, având grijă să nu ne audă: Puuuiuuuu, mai mănânci grăunțe? Și râdeam tare.

– Da! a răspuns T soldățește.

– Așa! s-a bucurat nea Puiu de parcă ar fi fost vreo realizare de-a lui și un zâmbet mare i s-a așezat pe față. E cuminte, nu? m-a întrebat apoi pe mine, făcându-mi cu ochiul.

– Da! am răspuns și eu, tot soldățește.

Când eram mici, dacă vreun vecin ne întreba ceva, luam poziție de drepți și răspundeam scurt sau fugeam, după caz.

– Bravo! a încheiat nea Puiu conversația, ștergându-și zâmbetul de pe chip și pornind spre casă.

– De fapt, nu te iubesc, mi-a șoptit T, drăgăstos, imediat după plecarea lui nea Puiu.

– Știu, i-am șoptit înapoi, dar nu poți să spui asta la toată lumea.

Când eram mici, oamenii mari ne întrebau adesea, imediat după ce ne trăgeau de obraji: pe cine iubești mai mult, pe mama sau pe tata? De fiecare dată o luam la fugă.

Reclame