Potopul

Știi,
eu n-am fost niciodată
nici iarbă,
nici cântec,
poate doar un pic de nor
din care a pornit,
absurd,
Potopul.
Și n-am putut să mă salvez,
dar am reușit,
cumva,
să-l închid în mine
sau să-l eliberez,
nu mai știu,
oricum,
e chestie de imagine,
pe care tu
nu ai văzut-o niciodată,
așa cum nu ai văzut
că înainte de a-l închide în mine
sau de a-l elibera,
nu mai știu,
a atins
inexorabil
tot ce iubesc,
fapt care ți-a suprimat
tot dreptul
de a mă judeca.

Reclame

2 gânduri despre &8222;Potopul&8221;

  1. Gândurile tale profunde ma fascineaza adeseori, si ma îndeamna la poezie, chiar daca versificarile mele sunt simple si rudimentare exprimari neesentiale, ale perceptiei mele limitate.

    Nimic nu e absurd când ploua,
    Când norii cad peste pamânt.
    Din H2O va germina o viata noua,
    Caci curcubeul este vechiul legamât !

    Eu n-am sa judec omul niciodata,
    Indiferent de calea sau culoarea ce-o aleg.
    Ci fiecare-si va primi osânda sau rasplata,
    Dupa iubirea sau lumina-n care cred !

    Seara faina si linistita, Suflet frumos si drag !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s