Neorânduirea firească a lucrurilor

Prima vară

Primăvara aleargă desculță prin iarba proaspăt cosită,
ca o mireasă fără voal
și fără scrupule;
între degetele de la picioare are flori de trifoi
și pe buze-
gust de cireșe amare.
Rochia largă și lungă a verii-
lințoliu ostentativ al unei morți predestinate,
o acoperă nefiresc;
după ureche i-a înflorit un cais,
care a înghițit,
de cu seară,
un nor.
De atunci,
plouă cu petale roz
la fiecare adiere
de vânt.

Reclame