Dar tu, dimineață?

Dar tu, dimineață,
cu ochii de ceață,
cu soarele-ți dalb,
ascuns într-un fald,
cu gustu-ți de iarbă,
la gât cu-a ta salbă
de păsări-surori
și gâze-nurori,
a zilelor poartă,
a nopților șoaptă,
a zorilor zbor,
a serilor dor,
ce vrei de la mine,
ce doine blajine
îmi cânți la urechi
de-alungi draci-perechi,
de ce-mi ții tu calea
și-mi cureți cărarea
din noapte spre zi,
din vis înspre gri,
din gri înspre alb,
din alb înspre soare
de zâmbet-apare
și-apoi te topești
în miezuri firești?

Reclame

3 gânduri despre &8222;Dar tu, dimineață?&8221;

  1. Dumnezeu a numit lumina zi , iar întunericul l-a numit noapte. Astfel a fost o seara si a fost o dimineata: aceasta a fost ziua întâi. – Genesa –
    Fii luminata etern cu Lumina diminetilor de vara, draga Ana ! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s