Himeră

În nopțile în care
te jucai
în părul meu
și-mi șopteai
că lumea e a noastră,
trebuie doar
să închidem ochii
și să visăm,
eu deschideam ochii larg
și șoapta ta
se transforma
în strigăt:
oamenii își dezacordau strunele,
cântându-și amar
ziua de ieri,
ceasurile își negociau secundele,
pierzându-și iremediabil
timpul,
iar ploile cerșeau pe marginea drumurilor,
ca niște târfe suave
și incomensurabil
triste.
Eram doar o fată morgana
cu rochie albă,
strune dezacordate
și tristeți nesfârșite
ce-ți bântuia
suav
visele.

Reclame

3 gânduri despre &8222;Himeră&8221;

  1. Doar visul învinge spatiul si timpul,
    Trecând de hotarul vitezei luminii.
    Iar focul iubirii divine inunda Olimpul,
    Si arde padurea uscata si spinii !
    Pamântul devine o… Flacara Vie,
    Ce lasa în urma cenusa si scrum,
    Iar cerul devine un sul de hârtie,
    O Carte a Vietii, o Cale, un drum.
    E Calea Lactee, prin care himera,
    Si fata morgana, danseaza un vals.
    Miscare de-o clipa sfârsind precum Hera
    Înghitita de Cronus în timp de impas…

    O noapte mirifica, draga Ana !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s