Mic dejun

Mirosul de ceapă călită se năpusti profan în aerul înmiresmat de florile de salcâm și bujorii, margaretele și iasomia din grădinița de sub fereastra bucătăriei. Ici-colo, câte un mac se îmbujora neprihănit la viersul muhav* al mierlei. În rest, niciun sunet. Doar ciorovăiala câtorva vrăbii și sfârâitul, răzbătând prin fereastra larg deschisă, alături de miros, al cepei. Și frânturi de cântec, cântat cu voce joasă și liniștită de femeie care are totul fără să aibă nimic.

Fereastra de alături, tot larg deschisă, primi sunetele și miresmele înăuntru. Odată intrate, împânziră toată camera, gâdilând nările nasului acvilin ale pictorului și împresurând peisajul cu cer negru, înstelat și lac sub clar de lună de pe șevalet.

– Tanti Florica, gata masa? întrebă pictorul trezit la vărsatul zorilor și întărâtat de aroma îmbogățită de ouă proaspete, caș și roșii adăugate cepei.

– Gata, dom’ pictor, gata, strigă Florica între două game.

Pictorul ridică din sprâncene satisfăcut, desăvârșind haloul lunii de pe pânză cu două trăsături scurte de penel.

Zgomotul de farfurii și clinchetul de pahare scoase din dulapuri înghiți pentru câteva secunde totul, stânjenit, apoi tăcu. Pictorul se ridică de pe scăunelul lui, pe care ședea când picta de când îmbătrânise și-l dureau șalele, și porni agale, târșâindu-și picioarele în papucii moi, de casă, spre bucătăria ce promitea satisfacție deplină limbii, nasului și ochilor, deopotrivă.

– Bună dimineața, tanti Florica, salută pictorul adus de spate pe Florica ce aranja pe masă, lângă farfurii și pahare, un buchet proaspăt de bujori tăiați mai de la jumătate, să se potrivească în vază.

– Bună dimineața, dom’ pictor.

Deși era cu cel puțin zece ani mai în vârstă, pictorul devenea, atunci când se așeza la masă sub privirile Floricăi, copil cu zâmbet pofticios pe buze. Începu să mănânce, savurând fiecare îmbucătură, în liniștea reașezată, străpunsă de mierlă, vrăbii și flori. Pentru că și mirosul are sunetul lui, așa cum liniștea are aroma ei. Florica, pe scaunul ei, în colțul bucătăriei, părea că încearcă să țină în frâu un fluture mare ce se zbătea cu aripile prinse în două andrele.

______________
*Cuvântul múhav nu există, dar mie mi s-a alipit atât de firesc de viersul mierlei, că n-am putut nici în ruptul capului să-l dezlipesc de acolo. În contextul ăsta, înseamnă șugubăț și un pic deșănțat. Sau ceva de genul. Oricum, orice v-ar inspira, așa trebuie să fie.

Reclame

8 gânduri despre &8222;Mic dejun&8221;

  1. Femeie superba Florica, cu o inima plina de bunatate si dragoste de mama grijulie, însa cu o urma discreta de sadism manifestat vizibil în insectarul fluturilor ucisi, dovada palpabila fiind acest fluture viu, ce se zbate „cu aripile prinse în doua andrele” ! 🙂
    Un Weekend de vis, draga Ana !

  2. Un aer boem, un fel de „viata la tara” – nu stiu de ce m-am gandit la asta, cred ca de la mierla 🙂 Bine te-am gasit, Ana … tare frumos scrii 🙂

  3. Pe o străduță, (pe lângă Sforii) există undeva, la un prim nivel, un asemenea pictor. Fără veste, acolo mi-a zburat gândul, cu clinchet (mùhav 😊) cu tot!
    Și prin minune, mi-ai pictat un zâmbet senin!
    Aaaa…are și o pisică!

    • Ce mă bucur!
      Ăsta e mai spre Bartolomeu și trebuie să mă ridic pe vârfuri ca să văd ce pictează. De obicei nu sunt indiscretă, dar îmi e așa de dragă casa asta așa liniștită, că nu pot să mă abțin.
      Pisica e la casa vecină 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s