timpule, vrei?

timpule, stai!
dă-te jos de pe cai,
de pe caii de lemn,
ce aleargă-n tandem
dintr-o lume de ieri
spre-ale serii tăceri.

timpule, fugi!
numai tu știi s-alungi,
să alungi din noian
nod cu nod gordian
și să speli de noroi
cu uitări și-albe ploi.

timpule, știi?
m-ai purtat pe câmpii,
pe câmpii reci, pustii,
cu maci mulți, sângerii,
și te-ai dus, m-ai lăsat
într-un loc neumblat.

timpule, vezi?
m-ai umblat prin livezi,
prin livezi cu rod greu,
ce l-am strâns numai eu
și l-am pus la păstrat
pentru-al iernii regat.

timpule-auzi?
ia-mi tu anii rotunzi
și rotund fă din ei
amintire, de vrei,
și agață-mi-o-n cui
s-o am la căpătâi.

Reclame