minciuna

și am rămas acolo pustie sorbind din cafea și uitându-mă-n gol inutilă ca o păstaie seacă cafeaua era bună dar nu mi-a folosit la nimic
din păcate
în noua ta viață ai cărat cu tine multe rămășițe din vechea ta viață și nici nu aveai cum altfel deși nu vrei să recunoști le ții într-o cămăruță mică pe întuneric și nu prea te uiți la ele dar sunt prețioase rubine diamante perle sau te uiți pe ascuns n-am de unde să știu nu e ca și cum m-ai fi primit vreodată înăuntru doar că ele
fac gălăgie iar tu te prefaci că nici nu le auzi dar le aud eu le și văd uneori în ochii tăi sunt evidente colorate în culori stridente și mă fac să cred că ele sunt adevărate nu eu eu
sunt doar minciuna cu care te minți că ai o nouă viață

Reclame